Nichita Stănescu – Triste chant d’amour

il n’y a que ma vie
qui mourra vraiment pour moi
il n’y a que l’herbe
qui connaît le goût de la terre
il n’y a que mon sang
qui se languit vraiment de mon cœur
quand il le quitte

l’air est haut
tu es haute
ma tristesse est bien haute
il arrive un temps où les chevaux se meurent
il arrive un temps où les machines vieillissent
il arrive un temps où la pluie nous glace
et toutes les femmes portent ta tête
et tes robes

il arrive aussi
un grand
oiseau
blanc

*

Trist cântec de dragoste

Numai viața mea va muri pentru mine-ntr-adevăr,
cândva.
Numai iarba ştie gustul pământului.
Numai sângelui meu îi e dor, într-adevăr,
de inima mea, când o părăsește.
Aerul e-nalt, tu ești înaltă,
tristeţea mea e înaltă.
Vine o vreme când mor caii.
Vine o vreme când se-nvechesc mașinile.
Vine o vreme când plouă rece
și toate femeile poartă capul tău
și rochiile tale.
Vine și o pasăre mare, albă.

***

Nichita Stănescu (1933–1983) – Traduit du roumain par Radu Bata.