trois heures de télévision tu t’affaires
dans la bibliothèque trois heures tu lis et voilà
ton temps qui passe quand tu ne peux plus écrire
tu as l’air d’une mite raidie par le froid sur le cadre
de la fenêtre et tu n’es même pas un grand poète
tu as les yeux aqueux et vides tu as encore bu que vais-je
faire de toi que vais-je dire à tes parents
les pauvres ils sont si âgés personne n’en prend soin
dans cet état personne ne leur demande
s’ils ont mangé un bout bientôt ils mourront et toi
si indifférent tu ne vois pas que notre fille
a grandi tu ne vois pas qu’elle porte une mini-jupe aujourd’hui
et voilà comme ta vie s’en va et tu n’es même
pas un grand poète comme Nichita Stănescu
*
Un mare poet
Ce faci tu de fapt hai să vedem zice Mihaela
te uiţi trei ore la televizor îţi faci de
lucru în bibliotecă trei ore citeşti şi uite
cum îţi trece timpul când nu mai poţi să scrii
arăţi ca o molie înţepenită de frig pe rama
ferestrei şi nici măcar nu eşti un mare poet
ai ochii apoşi şi goi iar ai băut ce-o să mă
fac cu tine ce-o să le spun părinţilor tăi
săracii sunt atât de bătrâni nimeni nu are grijă
de ei în situaţia asta nimeni nu-i întreabă
dacă au mâncat ceva mâine-poimâine mor şi tu
eşti atât de indiferent nu vezi că fata noastră
a crescut nu vezi că astăzi poartă minijupă
şi uite cum îţi trece viaţa şi nici măcar
nu eşti un mare poet aşa ca Nichita Stănescu
***
Valentin Dolfi (né en 1961 à Râmnicu Vâlcea, Roumanie) – Ma poésie comme biographie (Fotografii de familie) (2017) – Traduit du roumain par Gabrielle Danoux.