Ileana Mălăncioiu – Reste, reste encore

Quand tout le monde rit où il faudrait pleurer,
Quand la maison est vide et la rue en délire,
Quand aucun mort qui se respecte encore
Ne veut plus en son cimetière demeurer

Mais traverse en plein jour les rues,
Comme un rat annonçant la peste,
Quand nous rêvons tous d’une mort qui soit résurrection,
Quand il n’est rien de plus triste que cette blague

Qui fait rire tout le monde aux éclats,
Quand tous savent tout trop bien et n’ont plus rien à apprendre,
Je me réjouis que toi tu ne saches pas quoi faire
Et m’en remets humblement à ton ignorance.

Reste, reste encore un temps dans ta grande déroute
Où le monde est comme en son premier instant,
Ne ris pas, ne te mets pas toi aussi à comprendre,
Reste, reste encore ainsi. Reste, reste encore.

*

O, mai rămîi

Cînd toată lumea rîde unde ar fi de plîns
Și casa e oystue și strada e-n delir,
Cînd nici un mort care se mai respectă
Nu vrea sa mai rămînă-n cimitir

Ci trece drumul în amiaza mare,
Ca șobolanul care-anunță ciuma,
Cînt toți visăm o moarte ca pe o înviere,
Cînd cea mai tristă este insăși gluma

La care hohotește toată lumea,
Cînd toți știu bine totul și n-au ce mai afla,
Mă bucur că tu nu știi ce se mai poate face
Și mă întorc smerită către neștiința ta.

O, mai rămii o vreme în marea ta derută
În care lumea este ca-n clipa cea dintîi,
Nu ride și nu-ncepe și tu să înțelegi,
O, mai rămïi așa. O, mai rămîi.

***

Ileana Mălăncioiu (née à Godeni, Roumanie en 1940) – Comme pleurent les âmes seules (Hochroth, 2016) – Traduit du roumain par Nicolas Cavaillès.

Découvert ici