Dans l’enduit d’une niche à la vide paroi,
Dans l’obscurité, solitaire,
Voyant mes forces se défaire,
Oublié du taureau, du lion, de l’aigle salvateurs
Qui prêtèrent aux rédacteurs
Luc, Marc et Jean un soutien fidèle.
Ce sont des rimes inactuelles
Des rimes de tombeau,
De grand soif d’eau
Et de grand’ faim de cendre,
Ces rimes que l’on va entendre.
Lorsque mon ongle angélique s’est émoussé,
Je l’ai laissé repousser,
L’onglée n’est pas revenue –
Ou ne l’ai-je pas reconnue ?
Il faisait noir. La pluie battait au loin.
J’avais si mal, je ne pouvais serrer le poing,
Mes doigts étaient comme des griffes croches.
Et je me forçai à écrire avec les ongles de la main gauche.
*
Flori de mucigai
Le-am scris cu unghia pe tencuială
Pe un părete de firidă goală,
Pe întuneric, în singurătate,
Cu puterile neajutate
Nici de taurul, nici de leul, nici de vulturul
Care au lucrat împrejurul
Lui Luca, lui Marcu si lui Ioan.
Sunt stihuri fără an,
Stihuri de groapă,
De sete de apă
Si de foame de scrum,
Stihurile de acum.
Când mi s-a tocit unghia îngerească
Am lăsat-o să crească
Si nu mi-a crescut –
Sau nu o mai am cunoscut.
Era întuneric. Ploaia bătea departe, afară.
Si mă durea mâna ca o ghiară
Neputincioasă să se strângă
Si m-am silit să scriu cu unghiile de la mâna stângă.
*
Flowers of Mildew
I wrote them with my nail on the plaster
On a wall of empty cracks,
In the dark, in my solitude,
Unaided by the bull lion vulture
of Luke Mark and John,
Verses for all seasons,
Verses of the pit
Of thirst for water
And of hunger for ashes,
Verses of today.
When my angel nail was blunted
I let it grow again,
But it didn’t,
Or else I knew nothing of it.
It was dark. The rain beat down far off, outside.
And my hand hurt me, like a claw
That can’t be clenched.
And I forced myself to write with my left-hand nails.
***
Tudor Arghezi (1880-1967) – Fleurs de moisissure (1931) – Chanter bouche close