Ana Blandiana – La solitude (Singurătatea, 1981)

La solitude est une ville
Où tous les autres sont morts,
Les rues sont propres,
Les places dépeuplées,
Tout se voit d’un coup
Dilaté dans le vide
Si limpidement gardé.
La solitude est une ville
Où il neige à foison
Et où aucun pas ne profane la lumière
Déposée en couches,
Et seulement toi, œil éveillé,
Ouvert sur ceux qui dorment,
Regardes et comprends, et tu n’en as pas assez
De tant de silence et de tant de pureté
Où personne ne combat
Et n’est abusé,
Où trop claire
Pour faire mal
Est même la larme d’un animal abandonné.
Dans la vallée,
Entre la souffrance et la mort,
La solitude est une ville enchantée.

*

Singurătatea e un oraş
În care ceilalţi au murit,
Străzile sunt curate,
Pieţele goale,
Totul se vede deodată
Dilatat în pustiul
Atât de limpede sortit.
Singurătatea e un oraş
În care ninge enorm
Şi nici un pas
Nu profanează lumina
Depusă în straturi,
Şi numai tu, ochiul treaz
Deschis peste cei care dorm,
Priveşti, şi-nţelegi, şi nu te mai saturi
De-atâta tăcere şi neprihană
În care nimeni nu luptă
Şi nu e minţit,
Unde-i prea clară
Ca să mai doară
Până şi lacrima de animal părăsit.
În valea
Dintre suferinţă şi moarte,
Singurătatea e un oraş fericit.

*

Loneliness is a town
Where everyone else is dead.
The streets are clean,
The street-markets empty,
Suddenly everything’s in a true light
Through being deserted—exactly
The way it was meant to be.
Loneliness is a city
Where it’s always snowing
Prodigiously, and no footsteps ever
Profane the layered
Drift of the light.
And you alone, the unsleeping eye
Keeping an eye on the sleepers, you
See, comprehend, and can’t have enough
Of a silence so pristine
Nobody fights there,
Nobody’s lied to,
And even the tear in the eye
Of the abandoned animal
Is too pure to hurt.
On the border
Between suffering and death,
Loneliness is a happy town.

***

Ana Blandiana (née en 1942) – L’oeil de cigale (Ochiul de greier, 1981) – Traduit du roumain  par Luiza Palanciuc – Traduction en anglais de Seamus Heaney